Canonul formei
_____________________________________________________

Canon înseamnă un sistem proporţional care presupune anumite reguli după care trebuie să fie concretizată o operă de artă.

În funcţie de normele caracteristice artei anumitor epoci, s-au folosit prin convenţii anumite canoane care trebuiau să răspundă la anumite concepţii impuse de religie, dar şi de gustul estetic al epocii (exemplu: canonul clasicismului grecesc).

Sculpturile lui Policlet şi Fidias au fost luate ca modele, (canoane), canonul bizantin - capul intră de nouă ori în lungimea trupului, de trei ori în tors, etc.

Canonul nu impune numai unitatea de măsură care determină proporţia întregului ci şi anumite atitudini ale corpului.

De exemplu, la egiptenii antici (Fig. 8), canonul presupune, în pictură şi relief, reprezentarea personajelor cu capul în profil, ochiul văzut din faţă, umerii văzuţi din faţă, bustul din semiprofil, picioarele din profil.

În arta bizantină se pune accent pe ochi, ovalul feţei, buzele cărnoase, etc.